O definiție pentru colma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*colméz v. tr. (it. colmare, a înălța, d. colmo, cúlmine, culme). Înalț nivelu pămîntuluĭ făcînd ca apa să-șĭ depună nomolu. – S’ar putea zice și „a înălța”, că it. colmare înseamnă „a înălța” în general.

Intrare: colma
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colma
  • colmare
  • colmat
  • colmatu‑
  • colmând
  • colmându‑
singular plural
  • colmea
  • colmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colmez
(să)
  • colmez
  • colmam
  • colmai
  • colmasem
a II-a (tu)
  • colmezi
(să)
  • colmezi
  • colmai
  • colmași
  • colmaseși
a III-a (el, ea)
  • colmea
(să)
  • colmeze
  • colma
  • colmă
  • colmase
plural I (noi)
  • colmăm
(să)
  • colmăm
  • colmam
  • colmarăm
  • colmaserăm
  • colmasem
a II-a (voi)
  • colmați
(să)
  • colmați
  • colmați
  • colmarăți
  • colmaserăți
  • colmaseți
a III-a (ei, ele)
  • colmea
(să)
  • colmeze
  • colmau
  • colma
  • colmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)