O definiție pentru colma
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*colméz v. tr. (it. colmare, a înălța, d. colmo, cúlmine, culme). Înalț nivelu pămîntuluĭ făcînd ca apa să-șĭ depună nomolu. – S’ar putea zice și „a înălța”, că it. colmare înseamnă „a înălța” în general.
Intrare: colma
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)