COLIVIE, colivii, s. f. 1. Căsuță făcută din vergele de metal sau de lemn, în care se țin închise păsărele cîntătoare sau exotice. În cocioabele prin care trăia, avea spînzurate de pereți zeci de colivii cu tot felul de păsări. PAS, Z. I 100. În colivia lui verde, scatiul cînta, luminat de soarele călduț de toamnă. SADOVEANU, O. IV 113. Colivii cu sticleți, cu mierle. NEGRUZZI, S. I 322. Lăsînd a sa colivie, în pădure vru să vie Papagalu-a se uita. ALEXANDRESCU, P. A. 34. ◊ Fig. Săriți, frați, Nu mă lăsați, Că mă puse-n colivie, Mai mult moartă decît vie, Și mă duse la domnie Ca să fiu d-a lor soție. TEODORESCU, P. P. 280. 2. Construcție de metal acționată mecanic și servind, în mine, la transportarea persoanelor, a materialelor și a minereului extras.