COLINĂ, coline, s. f. Ridicătură de pămînt mai mică decît dealul; delușor. A iuțit pasul, a ajuns în vîrful colinei și a început apoi să coboare în goană. PREDA, I. Zările se desfășurau... pînă în nemărginit. Pe întinderea mare, nici o colină. SADOVEANU, O. I 161. Satu-n vale pe-o colină, Mic și vesel... uite-l. COȘBUC, P. I 261. Văi, coline neumblate Și păduri nedesfundate Pretutindenea călcăm. TEODORESCU, P. P. 103.