coléșă, coleșe, (coleașă), s.f. (reg.) Mămăligă: „Apoi haidați să mâncăm, că-i gata coleșa” (Bilțiu, 1999: 213). ■ (onom.) Coleșa, nume de familie în jud. Maram.; Coleșucă, poreclă în Dragomirești. ■ Termen utilizat în satele de pe văile Iza și Vișeu; pe valea Marei se utilizează sin. tocană (ALRRM, 1971: 519). – Cf. ucr. kulesa, rus. kuleš (DER); bg. kuleaša, srb. kuliješ, ucr. kuliš „terci”, kuleša „mămăligă” (Scriban); cf. magh. köles „mei” (MDA).