coléjnă, colejne, s.f. (reg.) 1. Adăpost pentru oi. 2. Lemnărie: „No, du-te pân colejnă, pă unde-s țâpate lucrurile din casă...” (Bilțiu, 2007: 187). ■ „O construcție nelipsită din gospodăriile țărănești maramureșene, indiferent de starea lui socială, este colejna, în care se țin lemnele de foc, butucul pentru tăiat lemnele și toate uneltele necesare.” Construcția se sprijină pe patru stâlpi, doi înalți în față (circa 2,80 m) și doi în spate (0,80-1,20 m). Acoperișul este în general în două ape (Dăncuș, 1986: 102). ■ Termen specific subdialectului maramureșean (Tratat, 1984: 347). – Et. nec. (MDA).