COLECTIV², -Ă, colectivi, -e, adj. 1. Care rezultă din participarea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparține tuturor; obștesc, social; care e organizat de mai mulți; efectuat, realizat de mai mulți. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. ♦ Substantiv colectiv = substantiv care, la singular; numește o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care conferă unui substantiv rolul de substantiv colectiv. – Fr. collectif (lat. lit. collectivus).