colduși v [At: PAMFILE, VĂZD. / V: cul~, ~doși / Pzi: ~șesc / E: colduș] 1 vi A cerși. 2-3 vtr A (se) invidia. 4 vt A fura banii cuiva.

COLDUȘI vb. (Ban., Trans. SV) A cerși. Care pentru frig, fiind leanes, nu ară, colduși-va la secerat, ci nimic nu va afla. CS, 45^v. Kulduiesk. Mendico. AC, 348; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: culdui (AC, 348; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: colduș + suf. -i. Vezi și coldun, colduș, coldușie.

coldoși v vz colduși

culduși v vz colduși

CULDUI vb. v. colduși.

coldușésc, -ășésc și -oșésc v. tr. (d. colduș 1). Mold. nord. Fam. Ĭaŭ saŭ cer de la unu și de la altu. V. colduĭesc.