colb, colburi, s.n. – (reg.) 1. Praf; pulbere de pe drum. Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). 2. Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului și care se depune pe pereți și pe toate obiectele din moară; pospai (Felecan, 1983). 3. Colb tare = praf de pușcă (Viman, 1989). 4. Medicament, pulbere (Maram. Nord: Strâmtura). – Et. nec. (Șăineanu, DER, DEX); din rus. kolob (MDA).