COLAC, colaci, s. m. 1. Un fel de pîine, de obicei în formă de cerc, împletită din două sau din trei suluri de cocă. ♦ Expr. A se face colac = a se așeza, a se culca cu corpul încolăcit. Colac peste pupăză, se zice cînd peste un necaz sau o nenorocire mai vine alta. A umbla după (sau a aștepta) colaci calzi = a umbla după (sau a aștepta) lucruri bune și plăcute venite de-a gata. A aștepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire bună. 2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc., de formă rotundă sau răsucit în așa fel, încît să aibă formă de roată; cerc, inel. ♦ Colac de salvare = roată de plută sau de cauciuc umflată cu aer, cu ajutorul căreia o persoană, mai ales un naufragiat, se poate menține deasupra apei. ♦ Împrejmuire de piatră sau de lemn în jurul unei fîntîni. 3. Rotocol de fum (de țigară). – Bg., sb. kolak (sg. refăcut după pl. kolač).