3 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLÁRE, colări, s. f. (Acțiunea) de a (se) cola3.V. cola3.

COLÁRE, colări, s. f. (Acțiunea) de a (se) cola3.V. cola3.

colare sf [At: CV, 1950, nr. 3, 36 / Pl: ~lări / E: nct] 1 (Reg) Găuri, scobituri în piatră. 2 Peșteri care pot servi drept adăposturi în munți. 3 Asortare. 4 Trăire în concubinaj. 5 (D. îmbrăcăminte) Lipire pe corp.

coláre și culáre f., pl. arĭ. Dun. de jos. Desiș de stuf și de papură, unde se ascund peștiĭ. Trans. (culare). Peșteră lungă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colắri s. f. – Cantitate de mușchi ce atîrnă de o stîncă sau de povîrnișul unei prăpăstii. Lat. collāre „colier, salbă” (Pușcariu, Dacor., IV, 681; REW 2042; DAR); cf. it. collare, prov. colar, fr. collier, sp., port. collar. Este neîndoios cuvînt identic cu culare, s. f. (trestie ce crește la malul bălților sau rîurilor; cheie, strîmtoare; peșteră), pe care îl derivă din lat. *cŭbῑlāre, de la cŭbῑle „cuib” și DAR îl consideră de origine necunoscută.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colắri s.m. pl. (reg.) poienițe pe deasupra stâncilor prăpăstioase, unde pasc doar caprele negre.[1]

  1. Eticheta s.m. pare greșită. Mai plauzibil ar fi s.f. sau s.n. gall
Intrare: colări (s.f.pl.)
colări (s.f.pl.) substantiv feminin
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • colări
  • colările
genitiv-dativ singular
plural
  • colări
  • colărilor
vocativ singular
plural
Intrare: colări (s.m.pl.)
colări (s.m.pl.) substantiv masculin
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • colări
  • colării
genitiv-dativ singular
plural
  • colări
  • colărilor
vocativ singular
plural
Intrare: colare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colare
  • colarea
plural
  • colări
  • colările
genitiv-dativ singular
  • colări
  • colării
plural
  • colări
  • colărilor
vocativ singular
plural

colare

  • 1. (Acțiunea) de a (se) cola.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: