Definiția cu ID-ul 949771:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coită, coite, s.f. – (reg.) 1. Cățea. 2. Nevastă cu moravuri ușoare (Bârlea, 1924). 3. Nevastă frumoasă, dar leneșă și nelucrătoare, prădătoare (Țiplea, 1906): „Tot o coită de șerpoaie” (Bârlea, 1924: 63). – Din magh. kojtat „a umbla hai-hui, a vagabonda” (Pușcariu, cf. DER; MDA); lat. coita (Pascu, cf. DER), cf. coit „împreunare sexuală” (< lat. coitus).