COIF (pl. -furi) sn. 1 🎖️ Acoperemînt al capului, purtat odinioară de soldați (la Greci, la Romani și în evul mediu), iar astăzi numai de o anumită categorie de militari (jandarmi, pompieri, etc.); e făcut în întregime de metal ori din piele acoperită cu plăci de oțel sau de alamă, cască (🖼 1363, 1364, 1365): iar pe cap purta cu fală Coif de aur lucitor (ALECS.) ¶ 2 Chivără de hîrtie: își pun cîte o țoală în spate și cîte un ~ de hîrtie în cap (CRG.) [comp. it. cuffia, fr. coiffe].