5 definiții pentru cofterie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cofteríe sf [At: (a. 1536) CUV. D. BĂTR. I, 238 / V: ~tăr~, ~tir~, cuftur~ / Pl: ~ii / E: tc kufteri] (Trs; înv; îppl) 1 Stofă prețioasă (postav sau mătase), din care se făceau dulame boierești și cingători femeiești Si: atlaz. 2 (Pex) Caftan.

cofterie f. od. stofă prețioasă din care se făceau dulămile boierești și cingătorile jupâneselor: Constantin I înveștmântă pe căpitanii dorobanților.... cu frânghii și cofterii și cu atlas BĂLC. și o rochie de cofterie (în cântecele dobrogene) POP. [Turc. KUFTERI].

cofterie f. (turc. kufteri, d. pers. kufter, țesătură; pol. koftyr, un fel de matasă). Vechĭ. O stofă scumpă din care se făceaŭ caftane și dulame boĭerești. Un fel de postav. Azĭ. Dobr. P. P. (coftărie). Un fel de matasă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cofteríe (cofteríi), s. f. – Țesătură de mătase. – Var. coroftie. Tc. (per.) kofter (Șeineanu, II, 140; Berneker 537), cf. pol. kofter, rus. kufterĭ (Vasmer, I, 707). Sec. XVI., înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cofterié s.f. (înv.) stofă prețioasă din care se făceau dulămi boierești și cingători femeiești.

Intrare: cofterie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cofterie
  • cofteria
plural
  • cofterii
  • cofteriile
genitiv-dativ singular
  • cofterii
  • cofteriei
plural
  • cofterii
  • cofteriilor
vocativ singular
plural