cofterie sf [At: (a. 1536) CUV. D. BĂTR. I, 238 / V: ~tăr~, ~tir~, cuftur~ / Pl: ~ii / E: tc kufteri] (Trs; înv; îppl) 1 Stofă prețioasă (postav sau mătase), din care se făceau dulame boierești și cingători femeiești Si: atlaz. 2 (Pex) Caftan.

cofterie f. od. stofă prețioasă din care se făceau dulămile boierești și cingătorile jupâneselor: Constantin I înveștmântă pe căpitanii dorobanților.... cu frânghii și cofterii și cu atlas BĂLC. și o rochie de cofterie (în cântecele dobrogene) POP. [Turc. KUFTERI].

cofterie f. (turc. kufteri, d. pers. kufter, țesătură; pol. koftyr, un fel de matasă). Vechĭ. O stofă scumpă din care se făceaŭ caftane și dulame boĭerești. Un fel de postav. Azĭ. Dobr. P. P. (coftărie). Un fel de matasă.

coftărie sf vz cofterie

coftirie sf vz cofterie

cufturie sf vz cofterie

cofterie (cofterii), s. f. – Țesătură de mătase. – Var. coroftie. Tc. (per.) kofter (Șeineanu, II, 140; Berneker 537), cf. pol. kofter, rus. kufterĭ (Vasmer, I, 707). Sec. XVI., înv.

cofterie s.f. (înv.) stofă prețioasă din care se făceau dulămi boierești și cingători femeiești.

cufturie (cofterie) s.f. (înv.) pânză subțire.