cofiță¹ sf [At: ANON. CAR. / V: (Mol) coci~, cohi~ / Pl: ~țe / E: cofă + -iță] 1 (Trs; Ban; înv) Căniță de băut Si: cofă (1). 2-3 Cofă (3) mică, cu care se aduce apă sau se duc bucatele la câmp. 4-6 (Pex) Conținutul cofiței¹ (1-3). 7 (Spc) Păcomiță. 8 (Îe) A lovi pe cineva peste ~ța cu ouăle A-l atinge tocmai unde-l doare. 9 Măsură de capacitate conținând cam o optime dintr-o cofă (1).