4 definiții pentru cofer

cofér sn [At: DDRF / V: (1) cohér, cuf~, (3) coif~ / Pl: ~e / E: ns cf ger Küfer] (Reg) 1 Cofa (1) (mai mică) Si: șiștar. 2 Coș în care se culeg strugurii. 3 Vas în formă de lingură mare, cu coadă foarte lungă, cu care se scoate borhotul din cazanul pentru fabricat țuică și în care se pun prunele din hârdău Cf polonic, căuș. 4 Unealtă a zidarului, probabil căuș. 5 (îf cuf~) Vas de faianță colorat, de formă cilindrică, cu toartă, având o capacitate de 1-1,5 l, în care se aduce sau se ține apă.

cófer (-re), s. n.1. Polonic, vas de scos lichide. – 2. Găleată, ciubăr. – Var. șofer, șofei. Săs. Schufel, contaminat cu cofă (Scriban). În Trans., Munt și Olt.

cofér, cofére, s.f. (reg.) 1. cofă mai mică, vas de dus mâncarea la câmp, șiștar. 2. coș în care se culeg strugurii. 3. vas în formă de lingură mare, cu coadă lungă cu care se scoate borhotul din cazanul de fabricat țuică; polonic, căuș. 3. unealtă de zidărie, căuș.

cofér (Munt. vest), șofér (Olt.) și șoféĭ (Ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopată adîncată, infl. de cofeĭ. V. șuflă). Căuș făcut din doage legate cu cercurĭ de lemn și prevăzut c'o coadă lungă de vre-o doĭ metri de scos borhotu ferbinte [!] din cazan. Munt. est. Cantă, cănată, ghĭum, vas metalic (cu saŭ fără capac) care conține 6-8 litri și servește la adus și la ținut apă în casă. Fam. Iron. Stacan (ceașcă saŭ pahar mare): bem cu coferu, c'așa ne e felu (Loc.). Trans. șofeĭ. Cofiță. V. și bracacĭ, doniță, găleată, meredeŭ, mertic, șiștar.

Intrare: cofer
cofer
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cofer coferul
plural cofere coferele
genitiv-dativ singular cofer coferului
plural cofere coferelor
vocativ singular
plural