codorấște, codorâști, (codorișcă), s.f. (reg.) 1. Coadă de bici: „Acum nici atâta leac de pădure nu mai au, cât să-și facă omu o codorâște la zbici” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 263). 2. Coadă de secure: „Odată i-o-mpluntat codoriștea-n brazdă și-o zâs: Mă duc, că te-am slujit bugăt” (Bilțiu, 2007: 328). – Var. a lui codoriște (contaminare între coadă și toporiște) (MDA).