CODAN, -Ă, codani, -e, adj. (Despre animale) Codat. Căci e vînatul cel domnesc La urși cu negre blane, La lupi ce-n fugă clănțănesc, La vulpile codane. ALECSANDRI, P. III 139. ◊ (Substantivat) Cumătră codană (= vulpea) fugea înapoi. SADOVEANU, P. M. 44. Numai Dinu Potop, înaintea tuturor își sîngeră codanul ( = calul codan), jucînd pe spinarea lui ca un stîlp negru. DELAVRANCEA, S. 203.