cocostârc m. 1. Mold. și Tr. barză: cocostârcul tainic în lume călător AL.; 2. în Basarabia: puț cu cumpănă; 3. (ironic) om slab și cu gâtul lung. [Compus din cocor (= cocoș) și stârc, corespunzând întocmai echivalentului francez coq-héron și sinonimului oltenesc cocobarză; compusul indică în special bărbățelul berzei sau al stârcului; sensurile 2 și 3 fac aluziune la gâtul cel lung al pasării].