cocorấță, cocorâțe, s.f. (reg.; bot.) Narcisă (Narcissus Poeticus L.); stânjen albu, tătăiș, cocoră. ■ Exclusiv în zona Chioar (ALR, s.n., vol. III, h. 640). ■ (med. pop.) Se folosește la bolile de piept și inimă. – Din cocor, cocoară „barză”; cocorâță „pui de barză” (în faza de lujer, narcisa seamănă cu o barză, cu ciocul ridicat spre cer).