COCO- „nucleu, sîmbure; capsular, sferic, nuclear”. ◊ gr. kokkos „boabă, sămînță, grăunte” > fr. cocco-, engl. id., it. id., germ. kokko- > rom. coco-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce bacterii sferice; ~gon (v. -gon₁), s. n., celulă reproducătoare, de formă sferică; ~id (v. -id), adj., care are forma unei bacterii sferice; ~lit (v. -lit₁), s. n., 1. Constituent calcaros al cocosferei. 2. Spiculeț calcaros al unor flagelate; ~litofore (v. lito-, v. -for), s. n. pl., organisme vegetale autotrofe, microscopice, prezente în planctonul marin, prevăzute cu un schelet calcaros; ~nemă (v. -nemă), s. f., specie de sporozoare cu spori sferoidali și cu un filament înrulat^[1] într-o vacuolă; ~sferă (v. -sferă), s. f., 1. Masă sferică de origine citoplasmatică avînd, la exterior, cocolite. 2. Schelet extern, calcaros sau silicios, fosilizat, al unor alge flagelate.