coclit², ~ă a [At: CANTEMIR, ap. BV I, 361 / Pl: ~iți, ~e / E: cocli] 1 (D. obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). 2 (D. obiecte metalice) Oxidat. 3 (D. mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). 4 (D. gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. 5 (D. gust) Specific coclelii (3) Si: amar. 6 (D. vița de vie) Stropit cu piatră vânătă. 7 (Fig; d. bătrâni) Slab. 8 (Fig; d. bătrâni) Ramolit. 9 (Fig) Zgârcit.