coclíntă, coclinte, (cocântă, cocrintă), s.f. Turtă din aluat nedospit, coaptă pe sobă: „…și-a făcut niște coclinte pe șpori, fără oloi, fără nimica” (Bilțiu, 1999: 346). ■ (mag.) Exista credința că preparatul avea puterea de a-i aduce ursitul, în vis, fetei care a ajunat de Sf. Andrei. – Probabil din cocleală.