2 intrări

4 definiții

cóckpit sn [At: DN3 / V: ~cp~ / Pl: ~e, ~uri / E: eg cockpit] 1 (Mrn) Spațiu neacoperit pe punte, amenajat cu banchete pentru călători sau pentru echipaj. 2 Spațiu în care se află piloții unui avion sau ai unei mașini de curse.

cóckpit (angl.) [ck pron. c] (cock-pit) s.n., pl. cóckpituri

CÓCKPIT s.n. (Mar.) Spațiu neacoperit pe punte, amenajat cu banchete pentru călători sau pentru echipaj. [Pl. -te, -turi, var. cocpit s.n. / < engl. cockpit].

CÓCKPIT s. n. (mar.) 1. spațiu neacoperit pe punte, cu banchete pentru călători sau echipaj. 2. (pe vechile veliere) locuință pentru ofițerii inferiori. 3. loc rezervat pilotului unui avion. (< engl. cockpit)

Intrare: cockpit (pl. cockpituri)
cockpit (pl. cockpituri)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cockpit cockpitul
plural cockpituri cockpiturile
genitiv-dativ singular cockpit cockpitului
plural cockpituri cockpiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cockpit (pl. cockpite)
cockpit (pl. cockpite)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cockpit cockpitul
plural cockpite cockpitele
genitiv-dativ singular cockpit cockpitului
plural cockpite cockpitelor
vocativ singular
plural