cocioárvă, cocioarve, (cociorvă), s.f. (reg.) 1. Vătrai (cu care se scoate jarul din cuptor): „Hai, merem acasă și l-om scoate mâine, cu un cârlig lung, ori cu cociorva” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 291). ■ În jumătatea de nord a țării (ALR, s.n., vol. IV, h. 1.059). 2. Semn în urechea oii. 3. (mag.) Vehicol magic, folosit de vrăjitoare și vârcolaci: „Acela să băte și cu luna, vârcolacu'. Pă cociorvă să suie călărește și cociorva aceie i să făce cal. El poate sui până la lună” (Bilțiu, 2007: 295). – Din ucr. kočerha, rus. kočerga (DEX, MDA).