2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocále n. saŭ f. pl. (bg. kokal, os mare, ngr. kókkalon, os, kókkala, os mare). Munt. est. Mînĭ saŭ picĭoare slabe: cu cocalele goale. V. cĭoantă.

cocal sn [At: TEODORESCU, P. P. 142 / Pl: ~e / E: bg кокал (< ngr ϰόϰϰαλον] (Îvp; gmț) Os.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

COCAL, cocale, s. n. Os, în special lung, al brațului (humerus) sau al gambei (tibia sau peroneu). (din țig. kokalo (Graur) < ngr. kókkalon; cf. bg. kokal)

cocal (-le), s. n. – Os, os lung. Țig. kokalo (Graur 141); din ngr. ϰόϰϰαλον, cf. bg. kokal.Der. cocîlcă, s. f. (persoană zdravănă și puternică); cocîrlos, adj. (osos, ciolănos).

Intrare: cocale
cocale
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cocal
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocal
  • cocalul
  • cocalu‑
plural
  • cocale
  • cocalele
genitiv-dativ singular
  • cocal
  • cocalului
plural
  • cocale
  • cocalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)