Definiția cu ID-ul 949725:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cobâltău, cobâltauă, s.n. – (reg.) Teren mlăștinos. ♦ (top.) Cobâltauă, fânațe în Groșii Țibleșului (Vișovan, 2008). – Var. a lui cobâltoc, cf. băltoacă; sau din magh. koboltó (Drăganu, cf. DER).