Definiția cu ID-ul 1346784:
Arhaisme și regionalisme
cobâltắu, cobâltauă, s.n. (reg.) Teren mlăștinos. ■ (top.) Cobâltauă, fânațe în Groșii Țibleșului. – Var. a lui cobâltoc, cf. băltoacă; sau din magh. koboltó (Drăganu, după DER).
cobâltắu, cobâltauă, s.n. (reg.) Teren mlăștinos. ■ (top.) Cobâltauă, fânațe în Groșii Țibleșului. – Var. a lui cobâltoc, cf. băltoacă; sau din magh. koboltó (Drăganu, după DER).