cobză sf [At: H II / Pl: ~ze / E: ucr, rs кобза cf cobuz, coboz] (Muz) 1 Instrument muzical cu coarde, asemănător cu chitara, având cutia de rezonanță foarte bombată, folosit, mai ales, la acompaniament (prin ciupirea coardelor). 2 (Fam; îe) A-i cânta (cuiva) din ~ A face pe cineva să spună ceea ce are pe suflet, și ceea ce nu ar vrea să se știe. 3 (Fam; îe) A duce (pe cineva) cu ~ A amăgi. 4 (Fam; îe) A-i face (cuiva) pântecele ~ A bate. 5 (Fam; cu valoare adverbială; îe) A lega (pe cineva) ~ A lega (pe cineva) strâns (de mâini și picioare). 6 (Fam; cu valoare adverbială; îe) A fi răcit ~ A fi foarte răcit. 7 (Irn; îe) A fi gras (ca o) ~ A fi slab și bolnăvicios. corectat(ă)