cobe sf [At: GORJAN, H. II / V: coabă, coabe, cobie, cobă / Pl: ~ / E: vsl кобь] 1 (Pop; pex; șîs) ~-rea Pasăre care cobește (1). 2 (Pex) Ființă sau lucru care cobește (1). 3 (Pop; pex; îf cobie) Persoană care cobește (1) Si: cobitor. 4 (Pgn) Ființă diformă, ursuză și antipatică. 5 (Pop; pex; îf cobie) Copil neascultător și leneș. 6 (Reg; irn) Nesătul. 7 (Pop) Nenorocire. 8 (Reg; îf coabă) Prevestire rea. 9 (Mol) Țâfnă. 10 (Mol; pex) Pieliță de pe vârful limbii păsărilor bolnave de țâfnă. 11 (Mol; îe) Parcă are ~ Se spune despre o persoană care e răgușită. 12 (Gmi) Cioc. 13 (Mol; Buc; pex) Găină bolnavă de cobe (9) al cărei cârâit e considerat prevestire rea. 14 (Trs; dep; mpl; îf cobie) Găină bătrână și slabă.