COAJĂ, coji, s. f. 1. Învelișul exterior al rădăcinilor, al tulpinilor, al ramurilor copacilor și al altor plante lemnoase; scoarță. ♦ Învelișul exterior al fructelor, al semințelor etc. 2. Învelișul tare și calcaros al oului. 3. Partea exterioară, mai tare, a unor alimente coapte, fripte, dospite. ♦ Bucățică uscată rămasă din pîine, mămâligă etc. 4. Crustă unei răni care începe să se cicatrizeze. 5. Stratul exterior, vîrtos și răcit al globului pămîntesc. 6. (Înv.) Învelișul tare și calcaros al unor moluște sau al unor crustacee. – Slav (v. sl. koža).