O definiție pentru coagulator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coagulatór s. n. (sil. co-a-), pl. coagulatoáre

Intrare: coagulator
coagulator substantiv neutru
  • silabație: co-a-
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coagulator
  • coagulatorul
  • coagulatoru‑
plural
  • coagulatoare
  • coagulatoarele
genitiv-dativ singular
  • coagulator
  • coagulatorului
plural
  • coagulatoare
  • coagulatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)