Definiția cu ID-ul 439854:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
coacin (-nă), adj. – (Oaie) cu capul brun. – Mr., megl. coațin. Lat. coccĭnus „roșu” (Candrea, Éléments, 65; Pușcariu 383; Candrea-Dens., 382; REW 2008; Diculescu, Elemente, 438); cf. alb. kuatšë „cîrmîz”.