CLĂTINA, clatin, vb. I. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) mișca (puțin, lin) într-o parte și într-alta; a (se) agita (ușor); a (se) legăna. ♦ Expr. (Tranz.) A clătina capul (sau intranz., din cap) = a-și mișca capul într-o parte și în alta, în semn de mirare, de îndoială, de descurajare etc. 2. Tranz. și refl. A (se) pune în mișcare; a se împletici (din cauza slăbiciunii, a beției etc.). ♦ Fig. A ezita, a șovăi. ♦ Fig. A fi într-o situație materială critică, a fi pe cale de a da faliment. 3. Tranz. și refl. A (se) mișca din loc; a (se) urni, a (se) clinti. – Din clăti².