CLĂBUC, clăbuci, s. m. 1. Spumă făcută de săpun cînd este amestecat cu apă. ♦ Spumă care apare la suprafața unor lichide care sînt agitate, care fierb sau care fermentează. 2. Salivă spumoasă, albicioasă și cu băsici. ♦ Expr. A face clăbuci la gură = a vorbi mult, cu furie. 3. Sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina oboselii. 4. (La pl.) Rotocoale de fum sau de aburi. – Bg. klabuk, sb. klobuk.