6 definiții pentru clucsă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clucsă sf [At: CORESI, EV. 84/17 / V: (Olt) clupsă, (reg) cluscă / Pl: ~se / E: bg клукса] 1 (Îrg) Capcană. 2 (Fig) Capcană întinsă cuiva. 3 (Fig; îf clupsă) Încurcătură.

clúcsă (Cor.) și clúpsă (Ban. Olt.) f., pl. e (bg. kluksa, klĭusa și klopka, rus. klĕapcý, id., vsl. klopĭca, lat. ?, cursă. Cp. cu clapă, clampă, clăbăț, clopot). Cursă (capcană) de prins șoaricĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLÚCSĂ s. v. capcană, cursă, prinzătoare.

clucsă s. v. CAPCANĂ. CURSĂ. PRINZĂTOARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clúcsă (-se), – Cursă, capcană. Bg. kluksa (sec. XVI). După Borcea 183, din săs. Klux; ipoteză puțin probabilă datorită vechimii cuvîntului.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clúcsă (clúpsă), clúcse, s.f. (reg.) cursă de prins șoareci, păsări, animale mici; batcă, capcană, cleapță, zancă.

Intrare: clucsă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clucsă
  • clucsa
plural
  • clucse
  • clucsele
genitiv-dativ singular
  • clucse
  • clucsei
plural
  • clucse
  • clucselor
vocativ singular
plural