Definiția cu ID-ul 909813:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLUCÉR, cluceri, s. m. (învechit; în orînduirea feudală din Țara Romînească și din Moldova) Boier avînd atribuții mai ales în legătură cu aprovizionarea curții domnești. Cîteva sute de boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a treia, între care se prenumărau... căminari și cluceri mari. GHICA, S. XIV. Marele clucer... avea subt dînsul doi cluceri mai mici: clucerul de arie, care îngrijea de magaziile de fîn și de orz, și clucerul de pivniță, care- se îngrijea pentru pivnițele cu vin ale armatei. BĂLCESCU, O. I 16.