Definiția cu ID-ul 1069164:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clucér sm [At: (a. 1610) GCR I, 44 / V: (înv) ~eár, cliuceár / Pl: ~i / E: vsl ключарь] (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) 1-2 (Persoană care avea) rangul de dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. 3-4 (Persoană care avea rangul de) mai marele clucerilor, care păstra cheile cămărilor domnești. 5-6 (Persoană care avea) rangul de al doilea și era ajutor al marelui clucer. 7 (Îs) ~ de arie Clucer care se îngrijea de dările de fân și de orz.