CLUB, cluburi, s. n. 1. (În U.R.S.S. și în țările care construiesc socialismul) Cerc cultural-educativ, constituit pe lîngă o întreprindere, o instituție sau un sindicat, unde oamenii muncii își pot folosi timpul liber în mod plăcut și folositor; localul care servește acestui cerc. Munca educativă și culturală a sindicatelor trebuie să se concentreze în jurul cluburilor de întreprindere și sindicale, care să atragă în activitatea lor mase largi de muncitori. REZ. HOT. I 65. Sutele de cluburi ce funcționează în cadrul întreprinderilor, miile de biblioteci sindicale, cuprinzînd milioane de volume, oferă oamenilor muncii posibilități uriașe, cum n-au avut niciodată sub stăpînirea capitaliștilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2698. În vreme ce ei se sfătuiesc, feciorul și fata iau sara bună, se duc la club. CAMILAR, TEM. 51. Văd club unde se adună tovarășii grădinari și grădinărese, citesc gazete, ascultă radio, discută politică. SADOVEANU, M. C. 123. 2. (În țările capitaliste) Asociație din care fac parte persoane din păturile suprapuse ale societății burgheze, cu preocupări asemănătoare sau de aceeași profesie, și care urmăresc un scop comun (politic, sportiv sau, mai ales, distractiv); local care servește acestei asociații. În piețe, cafenele, instituții, La club, la «five o’clock») sau prin iatacuri, S-au zvîrcolit sub cruntele-ți atacuri Tîlharii, demagogii și limbuții. CASSIAN, H. 75. Mă bucuram că i-a venit și lui Camil mintea la loc, să se ocupe de ceva mai grav decît timpul și banii pierduți ta club. C. PETRESCU, Î. II 238. Tînărul luga ceru o întîlnire lui Gogu lonescu a doua zi lai un club. REBREANU, R. I 250.