Clotilda Prenume feminin de origine germanică, Clotílda este atestat documentar încă din sec. 5 sub forma Chlotichilda. Prin ulterioarele Clodehildis, Chlothildis și Clothildis se ajunge la forma franceză și italiană actuală Clotilde (germ. Klothilde, magh. Klotild), răspîndită astăzi la multe popoare europene. Formele inițiale medievale ale numelui dezvăluie ușor că e vorba de un compus din două elemente bine cunoscute în onomastica germanică: hloda sau hluda „celebru, renumit, vestit” (ca în Chlodochar, devenit Chlotar, apoi Lothar – hari „armată” Hludwig, devenit Ludwig → Ludovic -wig „luptă”) și hild „luptă, bătălie” (ca în Brunihild, devenit Brunhilda – brünne „armură” Mahtild, devenit → Matilda – mahti „tare”). Calendarul catolic păstrează amintirea unei prințese burgunde moartă în 545, devenită regină a francilor prin căsătoria ei cu regele Clovis I (481 – 511), pe care îl convertește la noua religie, contribuind astfel la creștinarea francilor. Păstrat în onomastica apuseană, vechiul nume germanic se răspîndește în epoca modernă în întreaga Europă, fiind folosit, destul de rar însă, și la noi.