3 definiții pentru clorator
cloratór s. n., pl. cloratoáre
CLORATÓR s. n. recipient pentru clorurare. (< rus. klorator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
cloratór s. n. (chim.) Recipient pentru clorurare ◊ „Concentratul de minereu polimetalic este introdus în instalația numită «clorator» în care se insuflă clor la o temperatură de 700800 de grade.” R.l. 8 VIII 64 p. 3 (din rus. clorator; DTP)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: clorator
clorator substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | clorator | cloratorul |
| plural | cloratoare | cloratoarele | |
| genitiv-dativ | singular | clorator | cloratorului |
| plural | cloratoare | cloratoarelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||