3 definiții pentru clorator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLORATÓR s. n. recipient pentru clorurare. (< rus. klorator)

cloratór s. n. (chim.) Recipient pentru clorurare ◊ „Concentratul de minereu polimetalic este introdus în instalația numită «clorator» în care se insuflă clor la o temperatură de 700800 de grade.” R.l. 8 VIII 64 p. 3 (din rus. clorator; DTP)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cloratór s. n., pl. cloratoáre

Intrare: clorator
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clorator
  • cloratorul
  • cloratoru‑
plural
  • cloratoare
  • cloratoarele
genitiv-dativ singular
  • clorator
  • cloratorului
plural
  • cloratoare
  • cloratoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)