3 definiții pentru clorator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLORATÓR s. n. recipient pentru clorurare. (< rus. klorator)
cloratór s. n. (chim.) Recipient pentru clorurare ◊ „Concentratul de minereu polimetalic este introdus în instalația numită «clorator» în care se insuflă clor la o temperatură de 700800 de grade.” R.l. 8 VIII 64 p. 3 (din rus. clorator; DTP)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cloratór s. n., pl. cloratoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: clorator
clorator substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)