CLONCAN, cloncani, s. m. 1. Corb. Jder a rîs înălțînd fruntea: – Dar dacă ți-aș trimite o săgeată, măi cloncane? SADOVEANU, F. J. 471. 2. Fig. Epitet depreciativ dat în trecut unui funcționar superior, unui demnitar înalt. Cristea... mijlocise printre cloncanii partidului liberal să-i puie acolo, la comună, omul dumisale. SADOVEANU, M. C. 198.