CLOC interj. v. clonc. (onomatop., ca și cronc, cf. tronc; coincide cu gr. κλώσσω, lat. glocire, fr. glousser, sp. clueca, bg. kločă, germ. klucken etc.; cf. cloșcă, cloță, clocoti; ngr. κλώκα = cloșcă și κλωκίζω = a cotcodăci (1) ar putea să provină din rom. sau sunt creații spontane)