11 definiții pentru clocă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clo sf [At: CALEDARIU (1814), 80/21 / V: ~oa2, cleoa / Pl: ~oce / E: pvb cloci] (Înv) 1 Cloșcă (1). 2 (D. păsări; îe) A cădea ~ A începe să clocească. 3 (Îe) A sta ~ A cloci (1). 4 (Fig; îae) A lenevi. 5 (Îs) ~ca cu pui Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 6 (Ast) Constelația Pleiadelor. 7 (Iht; reg) Celău.

CLÓCĂ, cloci, s. f. (Transilv.) Cloșcă. De ciudă și de amar îți azvîrli bertița-n jur... Năframa cu ciucurii Pe sub cloca cu puii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 405.

CLÓCĂ, cloci, s. f. (Reg.) Cloșcă. – Postverbal al lui cloci.

clocă f. Tr. cloșcă. [Ceh. KLOKA].

2) clócă f., pl. ĭ (nsl. kloka, id.) Trans. Plasă de prins pește (prostovol?).

cloșcă sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) clocică / Pl: ~ști, (înv) ~ște / E: bg клочка] 1 Pasăre (mai ales găină) care clocește sau care a scos pui. 2 (Pop; îe) Fură ~ca de pe ouă sau fură ouăle de sub ~ Se spune despre un hoț foarte abil. 3 (Pop; îe) A sta ~ A sta nemișcat. 4 (Pop; irn; îe) Negustor de piei de ~ Persoană neserioasă, care se dă drept altceva decât este. 5 (Înv; fig) Femeie cu copii. 6 (Îvp) Femeie bătrână și răutăcioasă. 7 Femeie leneșă. 8 Persoană care stă nemișcată și nu face nici o treabă Cf cloșcar. 9 (Îvp) Cuib de cartofi. 10 (Îrg; lpl) Cartofi (1). 11 (îvp; ast; șîc ~ca cu pui) Constelația Pleiadelor, din emisfera boreală Si: (reg) cloța cu pui. 12 (Înv; îs) ~ artificială Incubator. 13 (Șîc de-a ~a) Joc de copii, în care se imită lupta cloștii cu uliul pentru apărarea puilor Si: (reg) (de-a) cloța, (de-a) gaia, de-a mama (sau baba) gaia, de-a trei colăcei.

clóșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (bg. kločka, kvačka, cloșcă; sîrb. rut. kvočka, rus. kluša, klúška; alb. klóčkă, kváčkă; turc. koločka, kulučka, ven. chioca, sp. clueca, pg. choca, germ. glucke ș. a. V. clocesc). Găină orĭ altă pasăre care clocește, și pe urmă, și crește puiĭ. Fig. Persoană foarte supărăcĭoasă. A te răpezi ca o cloșcă, a te răpezi cu mare furie. Cloșca cu puiĭ, constelațiunea Pleĭadelor. – În Trans. și clocă, pl. ĭ (nsl. bg. vsl. kloka), în Ban. și Olt. (NPl. Ceaur, 143), cloță, pl. e (d. sîrb. kvocati, a cloncăni, klocati, a clămpăni).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CLÓCĂ, clóci, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. Clonc (2). (deverbal din cloci)

Intrare: clocă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clo
  • cloca
plural
  • cloci
  • clocile
genitiv-dativ singular
  • cloci
  • clocii
plural
  • cloci
  • clocilor
vocativ singular
plural

clocă

  • exemple
    • De ciudă și de amar îți azvîrli bertița-n jur... Năframa cu ciucurii Pe sub cloca cu puii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 405.
      surse: DLRLC

etimologie: