9 definiții pentru clobanț

clobánț snm [At: MARIAN, O. I, 51 / V: ~bónț, ~onb~ sm, coblánț sn / Pl: ~i, ~e, ~uri / E: ns cf clonț + ucr клжyбa] 1 (Pop) Plisc. 2 (Pop; im) Gură. 3 (Pop) Cârlig. 4 (Reg) Cârligul fântânii. 5 (Reg) Vârful leucei. 6 (Reg) Capul scaunul dogăresc.

CLOBÁNȚ, clobanțuri, s. n. (Reg.) 1. Clonț (1). 2. Cârligul fântânii de care se atârnă cofa pentru a scoate apă. – Comp. clonț.

CLOBÁNȚ s. v. cap, căpățână, cioc, clonț, gură, plisc.

CLOBÁNȚ ~uri n. reg. 1) (la păsări) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii; clanț; cioc; plisc. 2) Cârlig de care se prinde ciutura la fântână. /cf. clanț

clobanț n. Tr. cioc. [Origină necunoscută].

clobánț n., pl. urĭ (cp. cu clonț). Nord. Clonț, cĭoc, plisc: cucu șĭ-a pus clobanțu'n pene. Cîrlig de lemn la prăjina cu care se scoate apa din puț. – Masc. la Chir. (Munt. vest): caiĭ întindeau boturile și prefiraŭ apa pîntre [!] sidefurile clobanților (CL. jubilar, 1910, 205). V. cîrlibonț.

clonț sn [At: ȘINCAI, HR. I, 363/8 / V: (îvr) cloț4 / Pl: ~uri, (rar) ~i sm / E: bg клюнeк] 1 (Pop) Plisc. 2 (Fam; prt; fig) Gură. 3 (Reg; îe) Mai moaie-ți ~ul ! sau ~ul! Mai taci din gură. 4 (Rar; fig) Bărbie. 5 (Bot; îc) ~ii babei Corn-de-secară (Claviceps purpurea). 6 (Pop) Colț (dinte). 7 (Reg) Stâncă ascuțită. 8 (Reg) Germene. 9 (Reg) Cocoșul armei. 10 Cui. 11 (Rar) Parte a unui obiect asemănătoare cu un plisc. 12 (Bot; reg; îc) ~ul cocostârcului sau ~ul nagâțului Nemțișori (Consolida regalis). 13 (Bot; reg; îae) Pliscul cucoarei (Erodium cicutarium). 14 (Bot; reg; îc) ~ul curcanului Moțul curcanului (Amaranthus caudatus).

clonț n., pl. urĭ (var. din clanț. Cp. cu cleanț și cu sîrb. kljun, dim. kljunić, cĭoc). Fam. Cĭoc, plisc (maĭ ales al păsărilor de pradă și, ironic, și gura omuluĭ): Nu-țĭ băga clonțu pin [!] mîncarea mea! Tacă-țĭ clonțu! – În nord și clanț și clobanț.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

clobánț s. v. CAP. CĂPĂȚÎNĂ. CIOC. CLONȚ. GURĂ. PLISC.

Intrare: clobanț
clobanț
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cloba clobanțul
plural clobanțuri clobanțurile
genitiv-dativ singular cloba clobanțului
plural clobanțuri clobanțurilor
vocativ singular
plural