9 definiții pentru clobanț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clobánț snm [At: MARIAN, O. I, 51 / V: ~bónț, ~onb~ sm, coblánț sn / Pl: ~i, ~e, ~uri / E: ns cf clonț + ucr клжуба] 1 (Pop) Plisc. 2 (Pop; irn) Gură. 3 (Pop) Cârlig. 4 (Reg) Cârligul fântânii. 5 (Reg) Vârful leucei. 6 (Reg) Capul scaunul dogăresc.

CLOBÁNȚ, clobanțuri, s. n. (Reg.) 1. Clonț (1). 2. Cârligul fântânii de care se atârnă cofa pentru a scoate apă. – Comp. clonț.

CLOBÁNȚ ~uri n. reg. 1) (la păsări) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii; clanț; cioc; plisc. 2) Cârlig de care se prinde ciutura la fântână. /cf. clanț

clobanț n. Tr. cioc. [Origină necunoscută].

clobánț n., pl. urĭ (cp. cu clonț). Nord. Clonț, cĭoc, plisc: cucu șĭ-a pus clobanțu’n pene. Cîrlig de lemn la prăjina cu care se scoate apa din puț. – Masc. la Chir. (Munt. vest): caiĭ întindeau boturile și prefiraŭ apa pîntre sidefurile clobanților (CL. jubilar, 1910, 205). V. cîrlibonț.

clonț sn [At: ȘINCAI, HR. I, 363/8 / V: (îvr) cloț4 / Pl: ~uri, (rar) ~i sm / E: bg клюнек] 1 (Pop) Plisc. 2 (Fam; prt; fig) Gură. 3 (Reg; îe) Mai moaie-ți ~ul ! sau ~ul! Mai taci din gură. 4 (Rar; fig) Bărbie. 5 (Bot; îc) ~ii babei Corn-de-secară (Claviceps purpurea). 6 (Pop) Colț (dinte). 7 (Reg) Stâncă ascuțită. 8 (Reg) Germene. 9 (Reg) Cocoșul armei. 10 Cui. 11 (Rar) Parte a unui obiect asemănătoare cu un plisc. 12 (Bot; reg; îc) ~ul cocostârcului sau ~ul nagâțului Nemțișori (Consolida regalis). 13 (Bot; reg; îae) Pliscul cucoarei (Erodium cicutarium). 14 (Bot; reg; îc) ~ul curcanului Moțul curcanului (Amaranthus caudatus).

clonț n., pl. urĭ (var. din clanț. Cp. cu cleanț și cu sîrb. kljun, dim. kljunić, cĭoc). Fam. Cĭoc, plisc (maĭ ales al păsărilor de pradă și, ironic, și gura omuluĭ): Nu-țĭ băga clonțu pin mîncarea mea! Tacă-țĭ clonțu! – În nord și clanț și clobanț.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLOBÁNȚ s. v. cap, căpățână, cioc, clonț, gură, plisc.

cloba s. v. CAP. CĂPĂȚÎNĂ. CIOC. CLONȚ. GURĂ. PLISC.

Intrare: clobanț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloba
  • clobanțul
  • clobanțu‑
plural
  • clobanțuri
  • clobanțurile
genitiv-dativ singular
  • cloba
  • clobanțului
plural
  • clobanțuri
  • clobanțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)