Definiția cu ID-ul 373330:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CLOAȚĂ, cloațe, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. (Arg.) Tîrfă. 4. (Arg.) Amantă. (prob. creație spontană avînd la bază, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. clocă și, pe de alta, clonț și clonță; Dicț. Acad. Rom. propune punerea în relație cu sb. klocati = a striga)