Definiția cu ID-ul 572175:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

1) cloț n., pl. urĭ (germ. sas. klotz, butuc, bulgăre, de unde și pol. ceh. kloc, butuc. V. și colț). Munt. Mold. sud. Bulgăre, sfărămătură: cloțurĭ de cărămidă. Munt. Olt. Bucată de lemn (orĭ și de metal) care sprijină ceva. Vechĭ. (Beld. ș. a.). Canaf, cĭucure. A ți se face mînile cloț de apă, a ți se zbîrci de prea multă ținere în apă. S. m. Munt. vest (?). Buștean de brad (bilă).