CLIVÁJ (< fr.) s. n. Proprietate a unor substanțe cristalizate de a se desface după fețe plane, în urma unei acțiuni mecanice, mai puternice decît coeziunea cristalului. ◊ Plane de c. = plane reticulare care corespund valorilor minime ale forțelor de coeziune. ◊ C. de strat = proprietate a unor roci metamorfice (ex. ardezia, șisturile cloritoase) sau sedimentare (ex. filitele) de a se desface după plane paralele cu șistuozitatea.