cliros sm [At: CORESI, EV. 6 / Pl: ~oși / E: gr ϰληρος] 1 (Iuz) Cler. 2 (Îrg) Strană.

‡ CLIROS = CLER: mitropolitul țării și cu tot ~ul bisericii (N.-COST.) [vsl. < gr.].

clíros, V. cler.

*cler n., pl. urĭ (vgr. klêros, soartă, condițiune). Corpu preuțesc și călugăresc. – Vechĭ clir și cliros (ngr. kliros, rus. klir, kliros).

clíros, clirosuri, s.n. Cler: „…cu totu clirosu acestei sfinte beserici scriem…” (Bârlea, 1909: 123). – Din gr. cliros (MDA).