CLIPITĂ, clipite, s. f. Clipă. Am ațipit vreo cîteva clipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. O clipită privirea lui rămase ațintită asupra Ilenei. SLAVICI, N I 60. Și pîndind tocmai cînd era soarele în cruce de se odihneau munții numai pentru o clipită, [turturica] se răpede ca prin foc și ia trei smicele de măr dulce. CREANGĂ, P. 273. ◊ Loc. adv. Într-o clipită sau (rar, Transilv.) pe clipită = îndată, numaidecît, imediat. Cum a sărit împăratul în căldarea ce clocotea grozav, pe clipită și-a dat sufletul. RETEGANUL, P. III 25. Cu sfînta lui iubire [omul] coprinde, lumea într-o clipită. VĂCĂRESCU, P. 45.