CLIPIT s. n. 1. Faptul de a clipi; clipire, clipeală. Dragostea din ce-i făcută? Nu-i din mere, Nici din pere, Ci-i din buze subțirele. Din clipitul ochilor Și din strînsul mîinilor. HODOȘ, P. P. 33. 2. Sclipit. Numai din cînd în cînd se zărea, la lumina fănarului din fața primăriei, clipitul săbiilor goale ale călărașilor de pază. BUJOR, S. 131. După clipitul banilor de aur de la gîtu-i se vedea cît de colo că, sub salba cu trei rînduri, pieptul... murea și învia, chinuit de o taină. GALACTION, O. I 189.